- tologí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tologeáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
tologi — TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat şi îngrăşat de vite. ♦ refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (şi îngrăşat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2.… … Dicționar Român
tolăni — TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. refl. (Despre fiinţe) A se lungi într o poziţie comodă (pentru a se odihni). ♦ intranz. A sta culcat, a lenevi. – cf. t o l o g i . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg … Dicționar Român
toloci — A TOLOC//Í tolociésc tranz. 1) (terenuri) A face să se tolocească; a transforma în toloacă. 2) (ierburi, semănături etc.) A călca în picioare (culcând la pământ şi strivind). /<ucr. toloţyty Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX A SE… … Dicționar Român